Creșterea instabilității climatice modifică profund calendarul biologic al viței-de-vie.

Temperaturile mai ridicate, secetele prelungite și stresul termic în perioada de maturare influențează direct compoziția mustului și profilul aromatic al vinurilor.

Analize recente realizate în România, Republica Moldova și Ucraina confirmă următoarele aspecte specifice:

• devansarea fazelor fenologice cu 7–12 zile,

• scăderea acidității și creșterea conținutului de zaharuri,

• presiune hidrică accentuată în perioada de creștere activă,

• necesitatea utilizării soiurilor mai tardive și a sistemelor de irigare adaptivă.

La nivel european, studiile INRAE (2025) și OENO-One (2024) arată că Europa este regiunea viticolă cea mai afectată de schimbările climatice, iar potențialul de cultură se deplasează treptat către nord și către zone de altitudine mai ridicată.

În aceste condiții, viticultura de precizie bazată pe date meteo și fenologice devine instrumentul principal pentru menținerea performanței și calității vinurilor în deceniile următoare.

 

Introducere

În contextul schimbărilor climatice și al nevoii de optimizare a tehnologiilor viticole, corelarea datelor meteorologice cu dinamica dezvoltării viței-de-vie devine esențială.

Un studiu publicat de Organizația Meteorologică Mondială (WMO) oferă o perspectivă științifică solidă asupra modului în care temperatura, radiația solară și regimul hidric influențează creșterea, randamentul și calitatea strugurilor.

Lucrarea se bazează pe cercetări efectuate în principal în Europa de Est, cu date provenite din Ucraina, Republica Moldova, Georgia, sudul Rusiei și regiunile caucaziene, extinzând comparațiile și către România, Bulgaria și Ungaria.

Această arie geografică, caracterizată prin amplitudini termice ridicate, ierni reci și veri secetoase, oferă un cadru reprezentativ pentru analiza impactului condițiilor meteorologice asupra viței-de-vie în zonele continentale temperate.

Lucrarea constituie o bază tehnică valoroasă pentru viticultori, cercetători și specialiști în agroclimatologie interesați de adaptarea sistemelor viticole la condițiile climatice actuale și viitoare.

 

Corelația dintre fenologia viței-de-vie și factorii meteorologici

Studiul evidențiază dependența etapelor fenologice – dezmugurire, înflorit, formarea boabelor și maturarea – de parametrii climatici fundamentali: temperatura aerului, durata zilei și radiația solară activă.
Modelarea statistică a datelor experimentale demonstrează că suma gradelor de temperatură activă (GDD – Growing Degree Days) reprezintă un indicator robust pentru prognoza dezvoltării vegetative și pentru zonarea agroclimatică a viței-de-vie.

Episoadele de frig, ploi abundente sau deficit de radiație în perioada de înflorire pot reduce rata de legare și influențează negativ acumularea de biomasă, afectând direct potențialul productiv.

 

Rezistența la îngheț și condițiile de iernare

Lucrarea detaliază procesele fiziologice de aclimatizare la frig și formare a rezistenței la îngheț, subliniind rolul temperaturilor moderate de toamnă în maturarea completă a lemnului. O iernare optimă presupune o scădere graduală a temperaturii și menținerea repausului profund până la sfârșitul sezonului rece. Oscilațiile bruște de temperatură sau dezghețurile repetate pot provoca leziuni în țesuturile perene și pot compromite viabilitatea mugurilor de rod.

 

Regimul hidric și cerințele de apă ale viței-de-vie

Pentru menținerea echilibrului fiziologic, este esențială corelarea precipitațiilor, evapotranspirației și umidității utile a solului.
Studiul WMO prezintă metode de calcul al necesarului total de apă (ETc) și de evaluare a condițiilor agrometeorologice pentru irigare, utilizând parametri precum coeficientul de cultură (Kc) și bilanțul hidric al solului.

Deficitul de umiditate în etapele de creștere a lăstarilor și de umplere a boabelor conduce la scăderea activității fotosintetice, reducerea randamentului și modificarea compoziției chimice a mustului.
Pe de altă parte, un exces de apă în faza de coacere diluează substanțele extractive și afectează calitatea vinului.

 

Impactul condițiilor agrometeorologice asupra randamentului și calității

Calitatea strugurilor este rezultatul interacțiunii dintre temperatură, radiație și regim hidric în perioada de maturare.
Temperaturile moderate și o expunere solară suficientă favorizează acumularea de zaharuri și sinteza compușilor aromatici, în timp ce stresul termic sau hidric induce dezechilibre fiziologice.

Studiul subliniază că profilul fenolic și aromatic al vinului este puternic dependent de stabilitatea condițiilor climatice din ultimele 30–40 de zile înainte de recoltă.

 

Studii recente și tendințe climatice în viticultura europeană și est-europeană

a. Evoluția indicelui GDD în bazinul nord-mediteranean (OENO-One, 2024)

Analiza efectuată pe baza datelor E-OBS (1969–2018) a arătat o extindere semnificativă a suprafețelor cu GDD ≥ 2000, inclusiv în Balcani, România și Bulgaria.
Aceasta confirmă deplasarea potențialului viticol spre nord și spre altitudini mai mari, impunând reorientarea sortimentului și revizuirea calendarului fenologic în regiunile tradiționale.

b. Vulnerabilitatea crescută a viilor europene (INRAE & PLOS Climate, 2025)

Regiunile viticole europene sunt cele mai afectate din lume de creșterea temperaturilor maxime: +2 până la +3 °C în ultimele patru decenii.
Creșterea frecvenței zilelor caniculare (>35 °C) și stresul termic acumulat afectează aciditatea, aroma și stabilitatea fenolică a vinurilor.
Diversitatea mare a soiurilor amplifică variabilitatea răspunsului fiziologic la stres, necesitând adaptări localizate.

c. Studii recente din România, Republica Moldova și Ucraina

• În România (în zona Odobești și în Oltenia), fazele fenologice s-au devansat cu 7–12 zile; sunt recomandate soiuri tardive și sisteme de irigare adaptivă.
• În Republica Moldova, modelele meteo integrate în managementul fitosanitar au permis reducerea tratamentelor cu 20–35%, fără pierderi de calitate.
• În Ucraina, proiecțiile climatice pentru 2050 arată migrarea arealului optim de cultură spre nord, către zone cu climat mai echilibrat.

Sinteză pentru Europa de Est

• Accelerarea fenologiei → sezon de vegetație mai scurt, coacere timpurie și dezechilibru zaharuri/acizi.
• Presiune termică și hidrică crescută → necesitatea utilizării soiurilor tardive, a portaltoilor toleranți la secetă și a tehnicilor de protecție microclimatică.
• Integrarea datelor meteorologice → fundamentul unei viticulturi de precizie, bazate pe decizii dinamice.
• Reconfigurarea zonelor viticole → extinderea culturii către nord și către regiuni cu altitudine superioară.

România – dinamică climatică și adaptare viticolă

Rezultatele studiilor naționale recente

Irimia & Patriche (2019) au demonstrat, prin modelare GIS, o creștere anuală a indicelui Huglin cu +7,5 unități/an pentru zona viticolă Cotnari.
Aceasta semnalează tranziția treptată de la un climat temperat (specific vinurilor albe) către unul temperat-cald și chiar cald, potrivit soiurilor roșii până la finele secolului.
Simulările sugerează că, până în 2100, climatul regiunii ar putea semăna cu cel din sudul Spaniei (Malaga) sau sudul Italiei (Marsala).
Totodată, s-a observat o deplasare a favorabilității viticole către altitudini mai mari și o creștere a riscului de secetă în zonele de câmpie.

Proiectul ADER 7.3.3 (Faza 2, 2020) confirmă aceste tendințe prin măsurători directe:

• în anii secetoși, umiditatea accesibilă scade până la 150 cm adâncime, afectând grav metabolismul butucilor;
• în podgoriile sudice (Dealu Mare, Bujoru), s-au constatat desfrunziri premature și arsuri pe boabe, dar și o creștere accentuată a conținutului de zaharuri;
• fenofazele sunt mai timpurii în sud și mai tardive în podgoriile nordice;
• au fost identificate și omologate 10 clone noi cu rezistență sporită la stres termic și hidric.

Concluzii specifice României

România se conturează drept zonă-tampon între climatul temperat și cel mediteranean, cu potențial major pentru adaptare prin viticultură de precizie și inovare genetică.

Indicele Huglin și durata perioadei de vegetație cresc constant, cu o deplasare climatică de 1–2 clase biotermice în 80 de ani.

Podgoriile nordice și cele situate la peste 300 m altitudine vor deveni mai productive și mai stabile.

Soiurile albe tradiționale (Fetească albă, Grasă de Cotnari) vor necesita tehnologii de răcire și umbrire, iar soiurile roșii (Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră) vor câștiga teren.

Recomandare practică:

Implementarea unui sistem local de monitorizare meteo (temperatură, precipitații, radiație solară, umiditate a solului) permite anticiparea fazelor critice de stres climatic și optimizarea intervențiilor tehnologice. Datele agrometeorologice corelate cu observațiile fenologice constituie fundamentul unei viticulturi de precizie, capabile să transforme variabilitatea climatică într-un avantaj competitiv.

Referințe și surse consultate

1. WMO Technical Note No. 500 – The Influence of Meteorological Conditions on the Growth of the Grape Crop(Geneva, WMO).
2. OENO-One (2024) – The Spatiotemporal Evolution of the Growing Degree Days Agroclimatic Index for Viticulture in the Northern Mediterranean Basin
3. INRAE (2025) – Climate Change: European Vineyards Most Affected – PLOS Climate
4. Irimia, L., Patriche, C. (2019) – Potențialul viticol al podgoriilor și evoluția acestuia în contextul schimbării climatice – Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
5. SCDVV Iași (2020) – Raport ADER 7.3.3, Faza 2 – Studiu privind adaptarea viței-de-vie la condițiile climatice actuale
6. Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, Chișinău – Viticultură de precizie și management fitosanitar bazat pe prognoze meteorologice (2023).
7. Academia Națională de Științe Agricole a Ucrainei – Impactul schimbărilor climatice asupra zonării viticole până în 2050 (2022).